Definita cuvantului anafură
anáfură (anáfure), s. f. – Pîine sfințită care se împarte credincioșilor după terminarea slujbei. – Var. (a)náforă, nafură. – Anafora, s. f. (raport scris adresat domnitorului), anaforă, s. f. (procedeu stilistic, repetiție). – Mr. anafură, megl. nafără. Ngr. ἀναφορά „relatare” (Murnu 4); în primul său sens ar fi putut intra prin intermediul sl. (a)nafora. Ultima var. este neol.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu anafură
CAMBRÚRĂ s.f. (Franțuzism) Arcuitură, îndoitură. ♦ Curbura unei piese de lemn sau a cintrului unei bolți. ♦ Curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului. [< fr. cambrure]. Vezi definitia »
PENICILÍNĂ s. f. Substanță chimică sub formă de pulbere albă sau gălbuie, obținută din unele specii de ciuperci de mucegai și folosită ca antibiotic. – Din fr. pénicilline. Vezi definitia »
TRAHEOBRONȘÍTĂ s. f. inflamație a traheii și a bronhiilor, manifestată prin tuse, cu sau fără expectorație. (< fr. trachéobronchite) Vezi definitia »
MÂZGĂLITÚRĂ, mâzgălituri, s. f. Faptul de a mâzgăli; (concr.) scriere, pictură sau desen executate neîndemânatic și murdar; fig. operă literară sau plastică fără valoare; mâzgăleală. [Var.: zmângălitúră s. f.] – Mâzgăli + suf. -tură. Vezi definitia »
POLUNÓȘNIȚĂ, polunoșnițe, s. f. Slujbă religioasă mănăstirească care se face, după miezul nopții, înainte de utrenie. – Din sl. polunoštĩnica. Vezi definitia »