Definita cuvantului diplomație
DIPLOMAȚÍE s.f. 1. Activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi peste graniță pentru a asigura legături reciproce cu celelalte state și a realiza obiectivele politicii sale externe. ♦ Ansamblu de metode și de procedee folosite în domeniul relațiilor internaționale dintre state. ♦ Carieră, funcție de diplomat. ♦ Totalitatea diplomaților. 2. Abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). [Cf. fr. diplomatie, it. diplomazia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu diplomație
SPORULÁȚIE s. f. 1. sporogeneză. 2. reproducere asexuată prin spori, la sporozoare. (< fr. sporulation) Vezi definitia »
ESOFAGECTOMÍE s. f. rezecție a unei părți a esofagului. (< fr. oesophagectomie) Vezi definitia »
CONSTITÚȚIE, constituții, s. f. 1. Totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ; structură fizică generală a corpului omenesc. 2. Lege fundamentală a unui stat, investită cu o forță juridică superioară celorlalte legi, care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui, stabilește drepturile și datoriile principale ale cetațenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale etc., reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială, economică și politică la un moment dat a statului respectiv. [Var.: constituțiúne s. f.] – Din fr. constitution, lat. constitutio, -onis. Vezi definitia »
BĂRĂȚÍE, bărății, s. f. (Înv. și reg.) Biserică sau mănăstire catolică. – Bărat + suf. -ie. Vezi definitia »
FOTOZINCOGRAFÍE, fotozincografii, s. f. Procedeu de reproducere a unei fotografii prin copierea pe o placă de zinc. – Din fr. photozincographie. Vezi definitia »