DRÁGOSTE, dragoste, s. f. I. Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multă) dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) plăcere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, față de) cineva (sau de ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva). ◊ Expr. A avea dragoste = a-i plăcea să... A se topi (sau a se sfârși, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă. ♦ (Concr.) Ființă iubită; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legătură sexuală; relații amoroase. II. Plantă erbacee cu frunze în formă de lance, dințate și cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ. Vezi definitia »

SPAȚIALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este spațial. [Pron. -ți-a-. / < fr. spatialité, it. spazialità]. Vezi definitia »

FRIABILITÁTE s.f. Calitatea de a fi friabil. [Pron. fri-a-. / cf. fr. friabilité]. Vezi definitia »

ARTIFICIALITÁTE s.f. Caracterul a tot ce este artificial; lipsă de naturalețe. [< artificial + -itate]. Vezi definitia »

ELINÉȘTE adv. În limba elină. – Elin + suf. -ește. Vezi definitia »