CIRITÉL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). – Et. nec. Vezi definitia »

ȘORICÉL, șoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui șoarece; șoricuț. 2. (Pop.) Boală a vitelor care se manifestă prin umflături mari sub piele. – Șoarece + suf. -el. Vezi definitia »

sacâzél, sacâzéi, s.m. (reg.) plantă denumită și colăcel, pelargonie. Vezi definitia »

DEFÉL adv. Deloc, nicidecum. – De⁴ + fel. Vezi definitia »

TURICÉL, turicei, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă și acoperite cu peri, cu fiori mici, albe sau gălbui (Turritis glabra). – Et. nec. Vezi definitia »