Definita cuvantului goniță
goníță, goníțe, s.f. (reg.) 1. insectă coleopteră cu aripile negre și abdomenul galben, care înoată învârtindu-se foarte repede la suprafața apei. 2. (reg.) turmă de vaci care trece pe drum; cârd gălăgios de copii care trece alergând pe drum.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu goniță
BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigăt specific al caprelor, al oilor și al mieilor; behăit. – Behăit + suf. -tură. Vezi definitia »
SACÚLĂ s.f. (Anat.) Formațiune saciformă de dimensiuni mici; rest de cavitate generală (celom) la unele artropode etc. ♦ Una dintre încăperile urechii interne. [Var. sacul s.n. / < fr. saccule, cf. lat. sacculus – sac mic]. Vezi definitia »
ATRÁPĂ s. f. 1. aparență înșelătoare; păcăleală. 2. obiect destinat a înșela prin amuzament. ◊ siluetă, manechin pentru atragerea vânatului. (< fr. attrape) Vezi definitia »
bárbură (-re), s. f. – 1. Sărbătoare a sfintei Barbara. În această zi se obișnuiește să se ungă fața copiilor cu miere, zahăr sau cu suc de fructe de călin pentru a-i feri de vărsat. – 2. Plantă, călin (Viburnum opulus). Lat. Barbara (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191). Cuvîntul și obiceiul, de origine catolică, trebuie să fie relativ moderne. – Der. bărbura, îmbărbura, vb. (a ține obiceiul de ziua sfintei Barbara; a unge fața copiilor). Vezi definitia »
rachetă, rachete s. f. (eufem.) gaze intestinale. Vezi definitia »