TIÉRS I. s. m. (jur.) persoană străină de un contract, care nu are nici un raport juridic cu părțile acestuia; terț; persoană care deține o parte a unui contract, care este impozabilă. II. adj. care vine în al treilea rând. (< fr. tiers) Vezi definitia »

CANTOR DE AVIS ȘI COMERS, publicație perioadică, apărută la București (24 apr./6 mai 1837- 30 ian./11 febr. 1857, cu o întrerupere sept. 1837-ian. 1838), sub conducerea lui Zaharia Carcalechi. Din 13/25 febr. 1843 s-a numit „Vestitorul românesc”. Vezi definitia »

EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers]. Vezi definitia »

SINOSTRÓRS, -Ă adj. întors de la dreapta spre stânga. (< fr., lat. sinistrorsus) Vezi definitia »

viérs (-suri), s. n. – 1. Cuvînt. – 2. Cîntec, arie, melodie. – Var. vers, virș. Lat. vĕrsŭs (Pușcariu 1882; REW 9248), cf. alb. vierš; pentru semantism, cf. Bogrea, Dacor., III, 310. Este dubletul lui vers, s. n., din același cuvînt lat., neol., și al lui verș, s. n. (vers), în Trans., cu pronunțare mag. vers. – Der. versui, vb. (a versifica); versifica, vb., după fr. versifier; versificator, s. m.; versificați(un)e, s. f.; viersar (var. viersuitor), s. m. (cantor, cîntăreț). Vezi definitia »