GREC, GREÁCĂ, greci, grece, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Greciei sau grecilor, privitor la Grecia sau la greci; grecesc. ◊ Lupte greco-romane V. luptă. ♦ (Substantivat, f.) Limba greacă. – Lat. Graecus. Vezi definitia »

BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea). – Lat. brotachus. Vezi definitia »

ștrec, ștrecuri, s.n. (reg.) 1. linie ferată. 2. parte a joagărului, constând din două șine de lemn, dispuse paralel, pe care se deplasează carul. 3. loc de trecere peste linia ferată. 4. galerie de mină. Vezi definitia »

DESCẤNTEC, descântece, s. n. Faptul de a descânta. ♦ Formulă magică (în versuri) însoțită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură. – Des¹- + cântec. Vezi definitia »

EXTRINSÉC, -Ă adj. 1. Care vine, care este luat din afară, din circumstanțele, din împrejurările exterioare și nu din esența lucrurilor. 2. (Anat.) Situat în afara unui organ. [Cf. fr. extrinséque, lat. extrinsecus]. Vezi definitia »