CLÍTIC, clítice, s. n. (Lingv.) Cuvânt, adesea contras și lipsit de accent propriu, legat de altul anterior sau posterior și făcând corp cu el. (cf. engl. clitic < gr. klinein = a se sprijini) [MW] Vezi definitia »

ASTÁTIC, -Ă I. adj. în echilibru în toate pozițiile. II. adj., s. m. f. (suferind) de astazie. (< fr. astatique) Vezi definitia »

TRIBOLÓGIC, -Ă, tribologici, -ce, adj. Referitor la tribologie, de tribologie. – Din tribologie. Vezi definitia »

GEOTRÓPIC, -Ă, geotropici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la geotropism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropique. Vezi definitia »

ojíc s. m. – (Olt.) Mîncărime, arsură pe tubul digestiv. – Var. ojig. Sb. ožig „flacără” (Pușcariu, Dacor., VII, 124), cf. jig. – Der. ojiji, vb. (Trans., Banat, Olt., a arde, a lua foc), din sb. ožeči, ožežem. Vezi definitia »