supușíe s.f. (înv.) 1. situație a țăranului supus. 2. dependență. 3. calitate a unui om de a fi supus; supușenie; cetățenie. Vezi definitia »

RESTAURÁȚIE s. f. 1. restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. stil în arta franceză din epoca restaurației Burbonilor (181⁴-183⁰), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii. ◊ perioadă în istoria literaturii engleze, între 166⁰ și 170², care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. (< fr. restauration, lat. restauratio) Vezi definitia »

HIPOMETROPÍE s. f. miopie. (< fr. hypométropie) Vezi definitia »

CUCUVÁIE s. f. v. cucuvea. Vezi definitia »

BIBLIOFILÍE s.f. 1. Interes deosebit pentru cărți prețioase, frumoase și rare. 2. Ramură a bibliologiei care studiază cărțile sub raportul rarității sau al valorii lor artistice. [Pron. -bli-o-, gen. -iei. / cf. fr. bibliophilie]. Vezi definitia »