Definita cuvantului emisiv
EMISÍV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător. [< fr. émissif].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu emisiv
dispozitiv ce extrage hidrogenul continut in alti combustibili Vezi definitia »
LEGISLATÍV, -Ă adj. Care se referă la legi. ♦ Care face legi. ◊ Organ legislativ = organ care elaborează și adoptă legile. [Cf. fr. législatif]. Vezi definitia »
INTELECTÍV, -Ă adj. de inteligență. (< fr. intellectif) Vezi definitia »
ABROGATÍV, -Ă adj. Care urmărește abrogarea (a ceva). [< fr. abrogatif]. Vezi definitia »
SELECTÍV, -Ă adj. 1. care constituie, efectuează o selecție (2). 2. (despre sisteme tehnice sau fizico-chimice) care realizează o alegere adecvată a anumitor mărimi sau elemente dintr-un grup. ◊ (despre un aparat radioreceptor) care poate recepționa clar undele sonore ale diferitelor posturi de emisiune. 3. (stat.) cercetare ~ă = cercetare a unei colectivități pe baza unui eșantion. (< fr. sélectif) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z