Definita cuvantului oțet
OȚÉT s. n. Lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat, întrebuințat în alimentație drept condiment sau conservant. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva. – Din sl. ocĩtŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oțet
CONCRÉT, -Ă I. adj. 1. care se poate percepe prin simțuri; palpabil. ◊ (despre substantive) care denumește obiecte perceptibile prin simțuri. ♦ muzică ~ă = muzică pe baza prelucrării unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice. 2. precis, (bine) determinat. II. s. n. categorie filozofică desemnând unitatea multiplelor determinări, însușiri, laturi ale obiectelor și fenomenelor. (< fr. concret, lat. concretus) Vezi definitia »
CONTRAEPOLÉT s.m. (Ieșit din uz) Epolet fără franjuri. [Cf. fr. contre-épaulette]. Vezi definitia »
minarét (-turi), s. n. – Turn de moschee. – Var. (înv.) minarea. Tc. minare (Șeineanu, III, 80; Lokotsch 1463a; Ronzevalle 165), cf. ngr. μιναρές, bg. minare; forma actuală, prin fr. minaret. Vezi definitia »
CROȘET s. n. v. croșetă. Vezi definitia »
GIPAÉT s.m. (Zool.) Pasăre mare de pradă care trăiește pe înălțimile munților; vulturul bărbos, zăgan. [< fr. gypaète, cf. gr. gyps – vultur, aetos – acvilă]. Vezi definitia »