Definita cuvantului enunțiativ
ENUNȚIATÍV, -Ă adj. Care enunță, care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă (și s.f. ) = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pron. -ți-a-. / cf. it. enunziativo].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu enunțiativ
PURGATÍV, -Ă, purgativi, -e, adj., s. n. (Medicament, substanță) care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism. – Din fr. purgatif, lat. purgativus. Vezi definitia »
PENDANTÍV s.n. v. pandantiv. Vezi definitia »
IMPULSÍV, -Ă, impulsivi, -e, adj. Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, nestăvilit. – Din fr. impulsif. Vezi definitia »
REGRESÍV, -Ă adj. (op. progresiv) Care merge, care dă înapoi; opus, contra progresului. ♦ Mișcare regresivă = mișcare în direcția inversă celei normale; derivare regresivă = mod de formare a unui cuvânt nou prin suprimarea unui afix de la un cuvânt vechi; asimilare regresivă = fenomen în care elementul asimilator se găsește după elementul asimilat. [Cf. fr. régressif]. Vezi definitia »
DISIPATÍV, -Ă, disipativi, -e, adj. (Tehn.; despre corpuri, sisteme tehnice, instalații) Care disipează energie sau căldură. – Din fr. dissipatif. Vezi definitia »