silábă (-be), s. f. – Grup de foneme pronunțat într-un singur efort expirator. – Mr. silavie. Fr. sylabbe, mr. din ngr. σμλλαβή. – Der. silabisi, vb. (a pronunța rar, pe silabe), format după ngr. σμλλαβίζω (Tiktin; Gáldi 251) cu finala -si provine vb. împrumutate din gr., cf. mr. silavisire; silabic, adj., din fr. syllabique. Vezi definitia »

ARLECHINÁDĂ, arlechinade, s. f. Farsă a arlechinului; comedie în care apare arlechinul. – Din fr. arlequinade. Vezi definitia »

Pleavă – resturi; gunoi Vezi definitia »

PEDIPLÉNĂ s. f. câmpie de eroziune foarte netedă, formată la poalele munților prin retragerea versantelor. (< fr. pédiplaine) Vezi definitia »

PROGNÓZĂ s. f. 1. previziune, anticipare a evoluției viitoare a fenomenelor, bazată pe date științifice; (p. ext.) pronostic. ◊ text în care se arată modul cum va evolua vremea într-un anumit interval de timp. 2. parte a științei conducerii, reprezentând activitatea pregătitoare pentru planificare, în determinarea tendințelor și perspectivelor dezvoltării diferitelor sfere de activitate. 3. prevedere a evoluției unei boli în conformitate cu diagnosticul, forma clinică și stadiul acesteia; prognostic. (< fr. prognose, germ. Prognose) Vezi definitia »