ANÉXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formație sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formații temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe. Vezi definitia »

SAVONIÉRĂ, savoniere, s. f. Cutie în care se ține săpunul de toaletă; săpunieră. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. savon (după fructieră, supieră etc.). Vezi definitia »

ELECTROCINÉTICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază curenții electrici. [Gen. -iei. / < fr. électrocinétique]. Vezi definitia »

cufúrtiță s.f. sg. (reg.) ființă mitologică cu care se sperie copiii. Vezi definitia »

ARMATÚRĂ, armaturi, s. f. (Muz.) Totalitatea diezilor sau bemolilor puși la cheie spre a indica o tonalitate. – Fr. armature (lat. lit. armatura). Vezi definitia »