GLODĂRÍE, glodării, s. f. (Reg.) Noroi mare. ♦ Loc noroios, gloduros. – Din glod + suf. -ărie. Vezi definitia »

PIROGNOSTÍE s. f. metodă de analiză pentru determinarea metalelor dintr-un mineral, prin încălzirea acestuia într-o flacără de suflător. (< fr. pyrognostie) Vezi definitia »

ATRIBÚȚIE s.f. Competență, autoritate care se exercită într-o anumită sferă de activitate; sarcină, obligație, însărcinare. [Gen. -iei, var. atribuțiune s.f. / cf. fr. attribution, lat. attributio]. Vezi definitia »

DEXTROPOZÍȚIE s. f. deviație spre dreapta a unui organ al corpului, obișnuit în partea stângă. (< fr. dextroposition) Vezi definitia »

AMIOSTENÍE s. f. atonie musculară. (< fr. amyosthénie) Vezi definitia »