SECRÉȚIE, secreții, s. f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de formare și de eliminare a produșilor de secreție (1). [Var.: secrețiúne s. f.] – Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis. Vezi definitia »

VITUPERÁȚIE s. f. vituperare. (< fr. vitupération) Vezi definitia »

SINUZÍE s. f. asociație de animale sau de plante mai mică decât biocenoza, cu un areal limitat. (< fr. synusie) Vezi definitia »

COMPLÉCȚIE s.f. v. complexiune. Vezi definitia »

ASTROMETRÍE s.f. Tehnica determinării locului de observație raportat la diferiți aștri de pe bolta cerească. [Gen. -iei. / < fr. astrométrie, cf. gr. astron – astru, metron – măsură]. Vezi definitia »