icoánă (icoáne), s. f. – 1. Imagine pictată care reprezintă un sfînt. – 2. Imagine, portret, reprezentare. – Mr. icoană. Ngr. εἰϰόνα (Murnu 29; Sandfeld 21), în parte prin intermediul sl. (bg., sb.) ikona. – Der. iconar, s. m. (pictor de icoane); iconărie, s. f. (pictură religioasă). Comp. iconoboreț, s. m. (înv., iconoclast), din sl. ikonoborĭcĭ, sec. XVII; iconoborenie, s. f. (luptă iconoclastă); iconoclast, adj., din fr. iconoclaste; iconografie, s. f., din fr.; iconografic, adj., din fr.; iconolatrie, s. f. (adorare excesivă a icoanelor), din fr.; iconologie, s. f., din fr.; iconomah, s. m. (iconoclast), din ngr. ἐιϰονομάχης; iconomahie, s. f. (luptă iconoclastă), din ngr. ἐιϰονομαχία; iconostas, s. n. (catapeteasmă), din ngr. ἐιϰονοστάσιον, în parte prin intermediul sl. ikonostasi. Vezi definitia »

ARTERIÓLĂ, arteriole, s. f. (Anat.) Ramificație subțire a unei artere. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. artériole. Vezi definitia »

coțolígă, coțolígi, s.f. (reg.) veveriță, coțobâră, cățărá. Vezi definitia »

cóldără, cóldăre, s.f. (reg.) plapomă, obial. Vezi definitia »

búlcă (búlci), s. f. – Chiflă, franzelă. Pol. bułka (DAR). Rar, în Bucov. Vezi definitia »