pretutíndeni adv. – Peste tot. – Var. pretutindene(a), tutindeni, tutindere(a), (pre)tutindine(a). Origine îndoielnică. Pare cuvînt comp. din pre tot, cu un element obscur, cf. aiurea. După Miklosich, Sitzungsber. Akad. Wien, C, 235, acest element ar fi lat. inde, cf. REW 328. Din lat. per totum inde, după Pușcariu 1378; per tot inde, după Candrea; per tot unde, cu -re după Candrea-Dens., 856. Vezi definitia »

BELLINI, familie de pictori venețieni. 1. Jacopo B. (c. 1400-c. 1470), autor de picturi religioase și de portrete. 2. Gentile B. (c. 1429-1507). Fiul lui B. (1). Portretist („Mahomed al II-lea”); compoziții în care evocă ambianța orientală. 3. Giovanni B. (c. 1430-1516). Fiul lui B. (1). Compoziții mitologice și religioase („Pietà”), caracterizate prin fermitatea desenului și perspectiva cromatică; a pus bazele școlii venețiene de pictură. Vezi definitia »

tălășmăní, tălășmănésc, vb. IV (reg.) 1. a batjocori. 2. a pedepsi. Vezi definitia »

ÎNNEBUNÍ, înnebunesc, vb. IV. Intranz. A fi atins de nebunie, de demență; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. ◊ Tranz. Durerea l-a înnebunit. ◊ Expr. (Tranz.) Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva. – În + nebun. Vezi definitia »

PÉNI, peni, s. m. Monedă divizionară engleză, care valorează a douăsprezecea parte dintr-un șiling sau a suta parte dintr-o liră. – Din engl. penny. Vezi definitia »