TERMINATÓR, terminatoáre, s.n. Linie marginală, opusă limbului, care desparte partea luminată de soare de cea obscură de pe discul lunii și al planetelor. (cf. fr. terminateur) Vezi definitia »

PERISPÓR s.m. (Bot.) Înveliș extern al sporului. [< fr. périspore, cf. gr. peri – în jur, sporos – sămânță]. Vezi definitia »

ALERGĂTÓR, -OÁRE, alergători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aleargă. ◊ Piatră alergătoare (și substantivat, f.) = piatra de deasupra din sistemul celor două pietre ale morii, prin învârtirea căreia se macină boabele. Păsări alergătoare (și substantivat, f.) = păsări din țările calde, având picioare lungi cu care aleargă foarte repede. 2. S. m. și f. Atlet care concurează la probe de alergări. ♦ (Rar) Curier. ♦ Cal de curse. – Din alerga + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

RESPINGĂTÓR, -OÁRE adj. care respinge; care inspiră dezgust, aversiune. (< respinge + -/ă/tor) Vezi definitia »

CABLÓR s. f. muncitor specializat în lucrări de cablare. (< fr. câbleur) Vezi definitia »