cangrénă (cangréne), s. f. – Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism. – Var. gangrenă. Fr. gangrène. Oricît ar fi de incorectă, forma cu c- pare a fi înlocuit definitv forma etimologică, cu siguranță datorită unei apropieri instinctive cu cancer. – Der. cangrena, vb.; cangrenos, adj. Vezi definitia »

ȚINÚTĂ s. f. 1. atitudine, poziție a corpului. 2. fel de a se purta; comportare, comportament. 3. mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; îmbrăcăminte, costum. ♦ ~ de ceremonie = îmbrăcăminte, uniformă pentru anumite solemnități. 4. (muz.) facultatea de a prelungi un sunet. 5. (lingv.) act fonator în timpul căruia organul vocal păstrează o anumită poziție. 6. (mar.) calitate a unei nave, a unei ancore de a se fixa bine de fundul apei. (după fr. tenue) Vezi definitia »

strâgăciútă, strâgăciúte, s.f. (reg.) semnalizare prin strigăte puternice; cerere de ajutor prin țipete. Vezi definitia »

RECURÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi recurent (I); repetiție, revenire, reîntoarcere. ◊ reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă. ♦ (log.) raționament prin ~ = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide; (mat.) formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un șir, în funcție de termenii precedenți. 2. expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet. 3. fază de avansare a unui ghețar aflat într-o perioadă generală de recul (3). (< fr. récurrence) Vezi definitia »

îmă, s.f.(reg., înv.) Maică, mamă. Vezi definitia »