COMPULSÍV, -Ă adj. referitor la compulsiune. (<fr. compulsif) Vezi definitia »

INTRODUCTÍV, -Ă adj. De introducere, de (la) început. [< fr. introductif]. Vezi definitia »

VOCATÍV s. n. caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva. (< lat. vocativus, fr. vocatif) Vezi definitia »

AMPLECTÍV, -Ă, amplectivi, -e, adj. (Bot.; despre părți ale plantei) Care îmbrățișează complet alte organe. – Din fr. amplectif. Vezi definitia »

NATÍV, -Ă, nativi, -e, adj. 1. (Despre însușiri) înnăscut, natural (I 4); firesc. 2. (Chim.; despre elemente, mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pământului în stare pură, necombinată cu alte substanțe. – Din lat. nativus, fr. natif, germ. nativ. Vezi definitia »