DISJUNCTÍV, -Ă adj. (log.) care se află într–un raport de disjuncție. ◊ propoziție disjunctivă (și s. f.) = propoziție coordonată care se găsește într–un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții disjunctive. (< fr. disjonctif, lat. disiunctivus) Vezi definitia »

RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează¹, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif. Vezi definitia »

RETROGRESÍV, -Ă adj. care are o mișcare de retrogresiune. (< fr. rétrogression) Vezi definitia »

REBARBATÍV, -Ă adj. Respingător, urât, aspru (la înfățișare). ♦ (Fig.) Cuvânt rebarbativ = cuvânt cu aspect urât, complet străin pentru o limbă. [< fr. rébarbatif]. Vezi definitia »

INVAZÍV, -Ă adj. (med.) cu caracter de invazie. (< engl. invasive) Vezi definitia »