Definita cuvantului expletiv
EXPLETÍV, -Ă adj. Care nu este necesar pentru înțelegerea sensului, putând lipsi din propoziție. [< fr. explétif, cf. lat. expletivus < explere – a umple].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu expletiv
INFIRMATÍV, -Ă, infirmativi, -e, adj. (Jur.) Care anulează (o sentință). – Din fr. infirmatif. Vezi definitia »
CONCLUSÍV, -Ă, conclusivi, -e, adj. Care constituie o concluzie, care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție conclusivă = propoziție care exprimă o concluzie. Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Var.: concluzív, -ă adj.] – Din fr. conclusif. Vezi definitia »
PROCLAMATÍV, -Ă adj. Cu caracter de proclamare, proclamator. [Cf. it. proclamativo]. Vezi definitia »
IMPLOZÍV, -Ă adj. (Fon.) Care caracterizează implozia. [< fr. implosif]. Vezi definitia »
PERCEPTÍV, -Ă, perceptivi, -e, adj. Care aparține facultății de a percepe (1), care se referă la percepere; care poate percepe. – Din fr. perceptif. Vezi definitia »