MEÁNDRU s.n. 1. Cotitură întortocheată a cursului unei ape (mai ales) în regiunile de șes. ♦ Sinuozitate; (p. ext.; la pl.) drumuri, străzi întortocheate. 2. Motiv ornamental compus dintr-o îmbinare de linii curbe sau frânte. [Pron. me-an-. / < fr. méandre, cf. Meandru – fluviu sinuos în Asia Mică]. Vezi definitia »

OCTOMÉTRU s. m. vers din opt picioare trohaice. (< engl. octometer) Vezi definitia »

BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Stâlp de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre. Vezi definitia »

HIPIÁTRU s. m. veterinar specialist în hipiatrie. (< fr. hippiatre) Vezi definitia »

CIRTOMÉTRU, cirtometre, s. n. (Med.) Instrument pentru măsurarea perimetrului toracic. – Din fr. cyrtomètre. Vezi definitia »