SABÓT, saboți, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Încălțăminte făcută dintr-o bucată de lemn scobit sau dintr-o talpă de lemn cu fețe de piele groasă. 2. Îmbrăcăminte metalică de protecție fixată la capătul unui pilon care trebuie înfipt în pământ; papuc. 3. Organ al frânei care servește la micșorarea vitezei sau la oprirea unei mașini. ♦ Dispozitiv care se montează pe o șină de cale ferată pentru a frâna sau a opri vagoanele. – Din fr. sabot. Vezi definitia »

AUTOPILÓT, autopiloți, s. m. Pilot automat. [Pr.: a-u-] – Din fr. autopilote, germ. Autopilot. Vezi definitia »

HOT s. n. Curent în muzica de jaz caracterizat printr-o sonoritate amplă. [Pr.: hat] – Cuv. engl. Vezi definitia »

hóbot (hóbote), s. n. – 1. (Trans.) Nas exagerat de mare. – 2. Stinghia din spate de la sanie. – 3. Văl de mireasă. – 4. Văl în general. – Var. obot. Sl. chobotŭ „bot” și „coadă” (Tiktin; DAR), cf. bg. hobot, rus. chobot „trompă”. – Der. înhobota, vb. (a pune vălul de mireasă). Vezi definitia »

HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. – Din fr. huguenot. Vezi definitia »