teoríe (-íi), s. f. – Sistem, doctrină. Gr. θεωρία (sec. XVIII, cf. Gáldi 260) și modern din fr. théorie. Der. teoremă, s. f., din fr. théorème; teoretic, adj., după germ. theoretisch; teoreticon, s. n. (manual de muzică religioasă), din gr. θεωρετιϰόν; teoretician, s. m., după fr. théoricien. Vezi definitia »

NIVÁȚIE, nivații, s. f. Acțiunea de modelare a reliefului făcută de înghețurile și dezghețurile succesive în zonele înalte ale munților. – Din fr. nivation. Vezi definitia »

férie¹, férii, s.f. (reg.) măsură de capacitate pentru băuturi spirtoase (cât o vadră). Vezi definitia »

PERORÁȚIE s. f. partea finală a unui discurs, a unei cuvântări, rostită pe un ton însuflețit și emfatic; (p. ext.) vorbire însuflețită. (< lat. peroratio) Vezi definitia »

zacétie (-ii), s. f. – Concepție. Sl. začatije (Tiktin). Sec. XVII, înv., cultism. Vezi definitia »