cler s. n. – Preoțime. – Var. (înv.) clir, cliros. Mr. clir. Ngr. ϰλñρος (Murnu 14), în parte prin intermediul sl. klirosŭ (Vasmer, Gr., 79), cf. sb., rus. klir, și modern din lat. clerus. Sec. XVI (cu forma cliros). – Der. mod. (din fr.) cleric, s. m.; clerical, adj.; clericalism, s. n. Der. înv. clericesc, (var. cliricesc, sec. XVII), adj. Vezi definitia »

HOHÉR, hoheri, s. m. (Reg.) 1. Hingher. 2. Călău. – Din magh. hóhér. Vezi definitia »

CARABINIÉR, carabinieri, s. m. 1. (Înv.) Soldat înarmat cu o carabină (1). 2. (În Italia) Membru al jandarmeriei. [Pr.: -ni-er] – Din fr. carabinier. Vezi definitia »

TREZORIÉR s. m. funcționar care gestionează tezaurul unui stat sau fondurile unei organizații, asociații, instituții etc. (< fr. trésorier) Vezi definitia »

ÚLCER¹ s. n. 1. leziune a pielii sau a unei mucoase care nu se cicatrizează și care are tendința să se întindă și să supureze; ulcus. 2. boală a arborilor, cauzată de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. (< fr. ulcère, lat. ulcus) Vezi definitia »