ATRÁGE vb. III. tr. 1. A trage, a aduce la (către) sine. ♦ A hotărî, a determina (pe cineva) să facă ceva. 2. (Fig.) A ispiti, a ademeni. 3. A avea ca urmare, drept consecință. [P.i. atrág, perf.s. atrăsei. / < trage, după fr. attirer, it. attrarre]. Vezi definitia »

ÎNCÍNGE², încíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc. 2. Tranz. și refl. A(-și) prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea). 3. Tranz. Fig. A înconjura (din toate părțile), a împresura. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incingere. Vezi definitia »

cange, căngi s. f. mână. Vezi definitia »

ciríge s.f. (reg.) un fel de prăjitură coaptă în grăsime. Vezi definitia »

RINOFARÍNGE s. n. partea superioară a faringelui care comunică cu fosele nazale. (< fr. rhino-pharynx) Vezi definitia »