CLOROPENÍE s.f. (Med.) Lipsă a clorului din organism, care apare după vărsături repetate, diaree etc. [Gen. -iei. / < fr. chloropénie]. Vezi definitia »

SIDEROTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a fierului și a compușilor lui. (< fr. sidérothérapie) Vezi definitia »

HIPERTONÍE s. f. creștere a tonicității unui organ sau țesut. (< fr. hypertonie) Vezi definitia »

CALVIȚÍE s. f. cădere a părului; chelire, pleșuvie. (< fr. calvitie, lat. calvities) Vezi definitia »

EVOLÚȚIE s. f. 1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. 2. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc. 3. desfășurare, curs. 4. mișcare largă (circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, un avion etc. (< fr. évolution, lat. evolutio) Vezi definitia »