PSEUDOMORFÍSM s. n. transformare a unui mineral în altul, care păstrează aceeași formă cristalografică inițială; pseudomorfoză. (< fr. pseudomorphisme) Vezi definitia »

AUTONOMÍSM s.n. Tendință pentru autonomie; autonomie. ♦ Atitudine teoretică în estetică, teoria artei și critica de artă care exagerează autonomia esteticului. [< fr. autonomisme]. Vezi definitia »

MICIURINÍSM s. n. teorie elaborată de I. V. Miciurin, care se referă la metodele de hibridare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială a organismelor. (< Miciurin, n. pr. + -ism) Vezi definitia »

NOMINALÍSM s. n. 1. curent în filozofia medievală care susținea că numai lucrurile individuale sunt reale, noțiunile generale fiind doar simple nume și neexistând independent de ele. 2. teorie burgheză care susține în mod eronat că banii nu sunt o marfă, nu au valoare intrinsecă, ci doar una convențională, nominală. (< fr. nominalisme) Vezi definitia »

SIMȚIMÂNTALÍSM, simțimântalisme, s. n. (Înv.) Sentimentalism. – Din simțimânt (după fr. sentimentalisme). Vezi definitia »