chișáv, chișávă, chișávi, chișáve, adj. (reg.) 1. (despre timp) ploios. 2. (despre oameni) rău la mațe, certăreț, potrivnic, uricios; îndărătnic, încăpățânat; leneș. 3. (despre cai) care mușcă, cu nărav, nărăvaș. Vezi definitia »

GRAV, -Ă adj. 1. Care necesită o atenție deosebită, care poate avea urmări grele; greu. ♦ Serios, important, însemnat. 2. Serios, demn, sever; solemn, rigid. 3. Care aparține registrului de jos al scării muzicale; profund, de bas. 4. Accent grav = accent purtat în unele limbi de o vocală deschisă. [< fr., it. grave, cf. lat. gravis – greu]. Vezi definitia »

VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din scr. vrljav. Vezi definitia »

NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav. Vezi definitia »

SUÁV, -Ă adj. delicat, fin, gingaș. (< fr. suave) Vezi definitia »