CADÉNȚĂ s.f. 1. Repetare într-un anumit ritm a unor mișcări; (mil.) mișcare ritmică a pașilor în marș. ◊ În cadență = cu mișcări uniform repetate. ♦ Număr de lovituri trase de o armă într-o unitate de timp. 2. Modulare a vocii sau a unui sunet înainte de pauză. ♦ Succesiune regulată a unor cuvinte, a unor fraze. ♦ Formulă armonică care formează sfârșitul unei compoziții muzicale. ♦ Pasaj (final, cu caracter de improvizație) dintr-un concert, în care solistul este lăsat să-și desfășoare virtuozitatea. [< it. cadènza, fr. cadence]. Vezi definitia »

PĂLĂMIDĂ, pălămide, s.f. (Iht.) Pește marin, înrudit cu tonul, dar mult mai mic, prezent și în Marea Neagră, având carnea gustoasă și fără oase, foarte apreciat ca pește de consum (Sarda sarda); germ. Pelamide; se comercializează ca (engl.) bonito. Vezi definitia »

MEGAȘTIÍNȚĂ s. f. teorie generală a cercetării științifice. (< mega- + știință) Vezi definitia »

zglăvoácă / zglăvóc (pește) s. f. / s. m., pl. zglăvoáce / zglăvóci Vezi definitia »

CRIBLÚRĂ, cribluri, s. f. Piatră dură, spartă mărunt, folosită la lucrări de asfaltare. – Din fr. criblure. Vezi definitia »