Definita cuvantului hegemonie
HEGEMONÍE s.f. (Ist.) Dreptul unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte. ♦ Supremație politică sau economică a unui oraș într-o țară; (p. ext.) supremație, dominație; rol conducător. [Gen. -iei, var. heghemonie s.f. / cf. fr. hégémonie, gr. hegemonia – conducere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu hegemonie
GĂITĂNĂRÍE, găitănării, s. f. (înv.) Locul în care se făceau sau se vindeau găitane. [Pr.: gă-i-] – Găitănar + suf. -ie. Vezi definitia »
HIROTONÍE, hirotonii, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonire. – Din sl. hirotonija. Vezi definitia »
TEHNOCRAȚÍE s.f. 1. Orientare în politologia și sociologia burgheză contemporană care postulează cadrul unor structuri în care puterea să aparțină nu factorilor politici (parlament, guvern), ci oamenilor de știință, tehnicienilor și organizatorilor; tehnocratism. 2. Intelectualitatea tehnocratică. [Gen. -iei. / < fr. technocratie, cf. gr. techne – artă, kratos – putere]. Vezi definitia »
IONOTERAPÍE, ionoterapii, s. f. Tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor; ionizare (2). [Pr.: i-o-] – Din fr. ionothérapie. Vezi definitia »
UROLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază căile urinare și bolile lor specifice. [Gen. -iei. / < fr. urologie, cf. gr. ouron – urină, logos – studiu]. Vezi definitia »