Definita cuvantului auă
áuă s. f. – Struguri. Lat. ūva (Pușcariu 166; Candrea-Dens., 117; DAR); cf. it., sp., port. uva (sard. ua, engad. üa). Cuvînt vechi, care pare să fi fost arhaism încă în sec. XVII; totuși, s-a păstrat, parțial, în Olt., ca nume al unei varietăți de strugure. (Cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 324).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu auă
PROTUBERÁNȚĂ s. f. 1. ieșitură în afară a unui obiect, organ etc.; umflătură. ♦ (anat.) ~ inelară = segment al encefalului, între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. 2. (pl.) proeminențe roșii, ca niște limbi de foc, din cromosferă, formate din mase uriașe de gaze incandescente. (< fr. protubérance, lat. protuberantia) Vezi definitia »
leșcóvă s.f. (reg.) bolovan mare scos de plug. Vezi definitia »
BILIRUBÍNĂ s.f. (Biol.) Pigment biliar de culoare roșie rezultat din descompunerea hemoglobinei. [< fr. bilirubine]. Vezi definitia »
MĂRȚẤNĂ, mărțâne, s. f. (Pop.) Iapă slabă, bătrână; mârțoagă, gloabă. ♦ (Reg.) Epitet injurios dat unei femei de moravuri ușoare. – Din bg. mărcina. Vezi definitia »
LINGÚLĂ s. f. 1. brahiopod nearticulat cu cochilie mică, ovală sau alungită, care trăiește pe fundul oceanelor. 2. structură anatomică în formă de limbă mică. (< lat. lingula) Vezi definitia »