Definita cuvantului auă
áuă s. f. – Struguri. Lat. ūva (Pușcariu 166; Candrea-Dens., 117; DAR); cf. it., sp., port. uva (sard. ua, engad. üa). Cuvînt vechi, care pare să fi fost arhaism încă în sec. XVII; totuși, s-a păstrat, parțial, în Olt., ca nume al unei varietăți de strugure. (Cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 324).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu auă
PÍHOTĂ, pihote, s. f. (Înv. și reg.) (Unitate militară de) infanterie. [Var.: píotă s. f.] – Din pol. piechota, ucr. pihota, rus. pehota. Vezi definitia »
gabardínă (-ne), s. f. – 1. Stofă fină de lînă. – 2. Trenci. Fr. gabardine. – Der. galibardină, s. f. (Arg., pălărie), combinație hazlie cu numele de Garibaldi, nu se știe dacă din pricină că erau foarte la modă pălăriile de fabricație italiană; var. calibarcă, galibarcă, prin confuzie voită cu libarcă. Vezi definitia »
LOGONEVRÓZĂ s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii de natură nervoasă. [< fr. logonévrose]. Vezi definitia »
FAȚÉTĂ s.f. 1. Fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre fețele unei pietre prețioase. 2. Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. Ochi cu fațetă = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placă de fontă folosită pentru fixarea plăcilor de stereotipie. [< fr. facette, după față]. Vezi definitia »
SUREÁTĂ, surete, s. f. (Iht.) Obleț. Vezi definitia »