Definita cuvantului dârvală
DÂRVÁLĂ, dârvale, s. f. (Pop.) Muncă grea și istovitoare; corvoadă. ◊ Loc. adj. De dârvală = a) (despre oameni) care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b) (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai. A face (pe cineva) de dârvală = a ocărî, a batjocori, a face de două parale. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dârvală
BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă veche de la începutul secolului trecut. Vezi definitia »
ERITROFÍLĂ s. f. pigment roșu din frunze și din talurile unor alge. (< fr. érythrophille) Vezi definitia »
OPINTEÁLĂ, opinteli, s. f. Sforțare mare, efort, opintire. ◊ Loc. adv. Pe opinteală = din răsputeri, cu efort. – Opinti + suf. -eală. Vezi definitia »
úndă (-de), s. f. – 1. Val, talaz. – 2. Tălăzuire. – 3. Suprafață a apei. – Mr. undà. Lat. ŭnda (Pușcariu 1810; REW 9059), cf. vegl. yonda, it., prov., sp., port. onda, cat. ona. – Der. unda, vb. (a undui, a ondula, a face unde și valuri; a fierbe), pe care Pușcariu 1811 și REW 9060 îl trimit la lat. ŭndāre; undătură, s. f. (inundație), probabil improprietate la Cantemir; undeza, vb. (a fierbe), probabil cu suf. expresiv (după Candrea, din lat. *ŭndĭzāre, cf. it. ondeggiare); undui (var. undoi(a), unduia), vb. (a face valuri), după fr. ondoyer; unduios, adj., după fr. onduleux. – Der. neol. undină, s. f., din fr. ondine; inunda, vb., din fr. inonder. Vezi definitia »
JÁRCHINĂ, jarchine, s. f. (Reg.) 1. Ciomag. 2. Bucată (de ceva). – Et. nec. Cf. jarcă. Vezi definitia »