CAVÍLĂ s. f. 1. piesă la legarea de catarg a parâmelor care manevrează velele. 2. fiecare dintre mânerele fixate pe cercul cârmei, ca o prelungire a spițelor. (< it. caviglia) Vezi definitia »

bobăreásă, bobărése, s.f. (reg.) ghicitoare în bobi. Vezi definitia »

zăveáză, zăvéze, s.f. (înv. și reg.) 1. perdea. 2. covor care se pune pe perete; scoarță. Vezi definitia »

OBIȘNUÍNȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuínță s. f.] – Obișnui + suf. -ință. Vezi definitia »

BUCÓLICĂ, bucolice, s.f. – V. bucolic (2) [DEX'98] Vezi definitia »