ORGANDÍ s. n. țesătură de bumbac sau de in foarte fină, transparentă, aspră la pipăit, din fire răsucite și apretate. (< fr. organdi) Vezi definitia »

DI interj. (Adesea cu „i” prelungit) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers animalele de tracțiune, mai ales caii. [Var.: díe interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

oglindí (oglindésc, oglindít), vb. – 1. (Înv.) A privi, a contempla. – 2. A reflecta. – 3. (Refl.) A se uita într-o oglindă sau ca într-o oglindă. Sl. oględati (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Byhan 310; Conev 62). – Der. oglindă, s. f. (obiect cu suprafața netedă și lucioasă care reflectă imaginea); oglindar, s. m. (fabricant de oglinzi). Vezi definitia »

stidí (-désc, -ít), vb. refl. – A se îndoi, a se rușina, a nu îndrăzni. Sl. stydĕti sę (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 368), Înv., azi rar, uneori folosit greșit (cf. intră popa în altar și citește și citește, cu ochii’n femei stidește, Popular Munt.). – Der. stideală, s. f. (înv., timiditate); stidință, s. f. (înv., timiditate, rușine). Vezi definitia »

ZGODÍ, zgodésc, vb. IV. Tranz. (Banat, Olt.) A ghici, a nimeri. (din zgoadă) Vezi definitia »