înmelcuí, înmelcuiésc, vb.IV (înv.) a forma ceva ca melcul, a învârti (hârtia) în formă de melc. Vezi definitia »

țărcăluí, țărcăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a inspecta (făcând călătorii). 2. a țărcui. 3. a trasa un semn, linii, curbe cu țărcălăul. Vezi definitia »

ROSTUÍ, rostuiésc, vb. IV. Tranz. 1. A așeza, a aranja așa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva într-un post, într-o situație convenabilă. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. 3. A umple cu un material de etanșare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație. 4. A forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut. 5. A bate, de o parte și de alta, vârful dinților unei pânze de ferăstrău. – Rost + suf. -ui. Vezi definitia »

primezuí, primezuiésc, vb. IV (reg.) 1. a face o despărțitură. 2. (despre uși sau porți) a bloca cu un primez. Vezi definitia »

buí (-uésc, -ít) vb. – A năvăli, a se repezi, a da buzna. Sl. buiti sę, bujǫ sę pe care dicționarele îl traduc prin „in deliciis vivere”, dar al cărui sens pare a fi fost „sese (in deliciis) praecipitare”, cf. sb., cr. bujati „a fi furios”, pol. bujać „a-și ieși din fire” rom. buiac. Înv. Vezi definitia »