SĂBIÓI, săbioaie, s. n. Augmentativ al lui sabie. [Pr.: -bi-oi] – Sabie + suf. -oi Vezi definitia »

năboí (năboiésc, năboít), vb. – 1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda”. Der. din rus. naboj ‹ sl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. – Der. năboi, s. n. (inundație; invazie). Vezi definitia »

ometói, ometói, s.m. (reg.) ometeu, omoi. Vezi definitia »

cói (coáie), s. n. – 1. Testicul. – 2. Contragreutate. – Mr. col’u, pl. coal’e, istr. col’e. Lat. cōleus (Diez, I, 132; Pușcariu 394; Candrea-Dens., 385; REW 2038; DAR); cf. alb. kulje „hernie”, it. coglia, prov. colh, v. fr. coil (fr. couille), sp. cojón. – Der. coios, adj. (cu testicule mari). Vezi definitia »

fărtoí (-oésc, -ít), vb. – A se înclina partea din spate a unei căruțe sau a unei sănii. – Var. (Bucov.) fărtălui, (Mold.) hartoi. Mag. fartolni (Cihac, II, 497; DAR). – Der. fărtoaie, s. f. (pantă, povîrniș cu gropi și primejdios pentru sănii); hartoi, s. n. (ghețuș, derdeluș). Vezi definitia »