VOMITÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care provoacă vomă. [< fr. vomitif]. Vezi definitia »

DELIMITATÍV, -Ă adj. care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. (< fr. délimitatif) Vezi definitia »

ACREDITÍV s. n. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani. ◊ sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere. (< fr. accréditif, germ. Akkreditiv) Vezi definitia »

IMPERATÍV, -Ă I. adj. 1. care exprimă un ordin; poruncitor. ♦ mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o poruncă, un îndemn, etc.; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care cuprinde un asemenea mod. 2. care se impune ca o necesitate absolută. II. s. n. 1. necesitate categorică ce se impune necondiționat; obligație. 2. ~ categoric = (la Kant) principiu aprioric al „rațiunii practice” care fixa, în conștiința umană, norme morale universal valabile și veșnice. (< lat. imperativus, fr. impératif) Vezi definitia »

INTENSÍV, -Ă adj. 1. cu (mare) intensitate, viu, tare; vioi. ♦ cultură ~ă = sistem de cultivare a pământului prin aplicarea căruia se obține o mare producție pe o suprafață de teren. 2. (fiz.; despre mărimi) care, prin compunerea mai multor sisteme identice, își păstrează valoarea constantă. (< fr. intensif) Vezi definitia »