Definita cuvantului abătut
ABĂTUT adj. (Mold.) Înclinat. Tu știi firea noastră și neputința cea slabă a noastră că iaste abătută spre păcat. BUCOAVNĂ 1775, 62v.
Etimologie: abate.
Vezi și abatere.
Sursa: DLRLV
Sursa: DLRLV
Cuvinte ce rimeaza cu abătut
BORCÚT, borcuturi, s. n. (Reg.) Apă minerală. – Din magh. borkut. Vezi definitia »
AERONAÚT, -Ă s. m. f. cel care conduce un vehicul aerian. (< fr. aéronaute) Vezi definitia »
DISPĂRÚT, -Ă, dispăruți, -te, adj. 1. De a cărui soartă nu se mai știe nimic. ◊ Expr. A fi dat dispărut = (în timp de război) a fi considerat ca pierdut fără urmă. 2. Care a încetat să mai existe, care a pierit, care s-a stins. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Mort. – V. dispărea. Cf. fr. disparu. Vezi definitia »
DEȚINÚT, -Ă, deținuți, -te, s. m. și f. Persoană ținută sub stare de arest (după ce a fost condamnată sau pentru cercetări); arestat. – V. deține. Vezi definitia »
BAHUT [BAIÚ] s. n. bufet, scrin. (< fr. bahut) Vezi definitia »