cúră (-ri), s. f. – Tratament medical. Fr. cure. – Der. cura, vb. (a îngriji), puțin folosit; curarisi, vb. (a îngriji), cu suf. -isi; curabil, adj. (vindecabil); incurabil, adj. (incurabil); curativ, adj. (care vindecă); curator, s. m. (persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgînd din curatelă); curatelă, s. f., din fr. Vezi definitia »

LINGVÍSTICĂ s.f. Știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare. ◊ Lingvistică matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice. [Gen. -cii, var. linguistică s.f. / cf. fr. linguistique]. Vezi definitia »

șarabánă (șarabáne), s. f. – (Mold.) Șaretă, car cu bănci. Fr. char à bancs, cf. rus. šaraban (Candrea), it. sciarabà (Battisti, V, 3396). Vezi definitia »

OVRÉICĂ, ovreice, s. f. (Înv. și reg.) Evreică. – Ovrei + suf. -că. Vezi definitia »

VIDEOCARTÉLĂ s. f. cartelă care înregistrează sunetul pe cale magnetică. (< video¹- + cartelă) Vezi definitia »