ERUDÍT, -Ă adj. (și s.) care posedă cunoștințe vaste; învățat, savant. ◊ (despre opere științifice) care dovedește erudiție. (< fr. érudit, lat. eruditus) Vezi definitia »

ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi. Vezi definitia »

SUBNUTRÍT, -Ă adj. Subalimentat. [< sub- + nutrit]. Vezi definitia »

RĂCĂLUÍT adj. v. RĂCĂLUI. [DLRM] Vezi definitia »

NEPRECUPEȚÍT, -Ă, neprecupețiți, -te, adj. Care este fără rezerve, fără condiții; necondiționat. – Ne- + precupețit. Vezi definitia »