bacșíș (bacșíșuri), s. n. – Sumă de bani dată peste plata cuvenită. – Mr. băhcișe, megl. băcșiș. Tc. bahșiș (Roesler 588; Șeineanu, II, 33; Ronzevalle 48; Lokotsch 178), de unde provin și ngr. μπαξίσι, alb. baksis, bg. baksis. – Der. bacșișui, vb. (a da bacșiș; a mitui); bacșișar, s. m. (persoană ușor de mituit). Vezi definitia »

nănaș, nănași s. m. (intl.) polițist. Vezi definitia »

sântiánoș s.m. (reg.) roșcovă. Vezi definitia »

climpúș, climpúșe sau climpúșuri, s.n. (reg.) 1. bețigaș; vărguță cu care se încarcă pușcociul de soc al copiilor; arbiu, răstoc. 2. bucată de lemn ce se bagă prin ochiul funiei ce strânge zăvorul; căluș. 3. bucățică scurtă de lemn ascuțit la cele două capete; cleps, țurcă. Vezi definitia »

afíș (afíșe), s. n. – Înștiințarea expusă în public, anunț. – Var. afipt, s. n. Fr. affiche. Var. e formă artificială, latinistă, păstrată de administrație, și care pornește de la paralelismul afficher ‹ affigere față de infigere › înfige, cu part. înfipt. – Der. afișa, vb. (a expune un afiș; a anunța; a face paradă de... ); afișaj, s. n. (publicitate prin afișe; ostentație); afișar, s. m. (persoană care pune anunțuri), cf. Iordan, BF, VI, 150. Vezi definitia »