ȘART¹ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma. – Onomatopee. Vezi definitia »

PORT², (2,3) porturi, s. n. 1. Faptul de a purta sau de a deține. Portul armelor este interzis. 2. Conduită obișnuită, firească, normală. Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul. 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc. ◊ Expr. (Pop.) A purta portul (cuiva) = a se asemăna, a se potrivi cu cineva, a fi la fel cu cineva, a se adapta la felul de a fi al cuiva. ♦ Îmbrăcăminte folosită la anumite ocazii. – Din purta (derivat regresiv). Vezi definitia »

FONOCONFÓRT s.n. Ansamblu de condiții care fac o locuință comodă, plăcută din punctul de vedere al izolării fonice. [Cf. engl. phonoconfort]. Vezi definitia »

feliórt (-turi), s. n. – (Trans.) În mine, capătul unei galerii. Mag. felgaret (Treml, R. Études hongr., XI, 112). Rar. Vezi definitia »

ORT², orturi, s. n. (Reg.) Locul de muncă al minerilor într-o mină; abataj. – Din germ. Ort. Vezi definitia »