FÍSĂ, fise, s. f. Mică placă de metal, de os, de material plastic etc., care, în baza unei convenții, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumație, la jocurile de cărți etc., jeton. ♦ (Piesă metalică în formă de) monedă care, introdusă în mecanismul unui automat, declanșează funcționarea acestuia. Fisă de telefon. ◊ (Fam.; în expr.) A-i pica (sau cădea) cuiva fisa a înțelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. físa. Vezi definitia »

CUVÉRTĂ, cuverte, s. f. Email transparent cu care se acoperă obiectele de faianță și de ceramică; glazură. – Din fr. couverte. Vezi definitia »

hégnă, hégne, s.f. (reg., înv.) aparat mânat de cai, de lăcărit țițeiul. Vezi definitia »

PENÚMBRĂ s.f. 1. Zonă incomplet luminată cuprinsă între umbra unui corp și regiunea luminoasă înconjurătoare. 2. (Pict.) Zonă în care lumina se amestecă cu umbra. V. clarobscur. [Cf. fr. pénombre]. Vezi definitia »

SECĂTÚRĂ, secături, s. f. 1. Om de nimic, neserios, netrebnic. 2. (La pl.) Lucruri lipsite de valoare, de importanță; fleacuri; mofturi. – Seca + suf. -ătură. Vezi definitia »