RESTITUTÓRIU, -IE adj. (jur.) prin care se cere o restituire. (< fr. restitutoire) Vezi definitia »

OSTENSÓRIU s.n. (Bis.) Piesă de orfevrărie, cutiuță așezată în altar la catolici, în care se păstrează ostia. [Pron. -riu. / < fr. ostensoir]. Vezi definitia »

ANTEPÉNDIU s.n. (Arhit.) Decor aplicat pe partea din față a altarului. [Pron. -diu. / cf. germ. Antependium, lat. bis. antependium]. Vezi definitia »

IVÓRIU s. n. 1. Fildeș. 2. (Anat.) Dentină. – Din fr. ivoire. Vezi definitia »

SILÍCIU s. n. Element chimic, metaloid, cristalizat sau amorf, de culoare cenușie, cu proprietăți asemănătoare cu ale carbonului, care se găsește în natură sub formă de silice sau de silicați și se întrebuințează pentru a da duritate și rezistență aliajelor fierului. – Din fr. silicium. Vezi definitia »