OBȚÍNE vb. III. tr. A dobândi, a primi; a realiza ceva. [P.i. obțín, conj. -nă. / cf. lat. obtinere, fr. obtenir, după ține]. Vezi definitia »

REDUPLICAȚIÚNE s.f. v. reduplicație. Vezi definitia »

INVOCAȚIÚNE s. f. v. invocație. Vezi definitia »

RECLUZIÚNE s.f. 1. (În trecut) Pedeapsă de drept comun, constând în pierderea libertății și supunerea la muncă. 2. (Liv.) Starea cuiva care trăiește singur, retras de lume; schimnicie. [Var. recluzie s.f. / cf. fr. réclusion, lat. reclusio]. Vezi definitia »

AUVERGNE [ovérñ], prov. istorică în partea central-sudică a Franței, în zona Masivului Central Francez. Oraș pr.: Clermont-Ferrand. Expl. de huilă, min. de plumb, fier. Cereale, sfeclă de zahăr; viticultură și pomicultură. Turism, izvoare naturale (Vichy). Vezi definitia »