TĂGĂDUÍT, -Ă, tăgăduiți, -te, adj. Care poate fi pus la îndoială, contestat. – V. tăgădui. Vezi definitia »

stroflocít s.n. (reg.; în loc. vb.) a lua la stroflocit (pe cineva) = a bate, a certa. Vezi definitia »

DOLERÍT s. n. rocă magmatică efuzivă, având compoziția bazaltului, fără olivină. (< germ. Dolerit) Vezi definitia »

POGONĂRÍT s. n. Impozit care se plătea în țările românești (sec. XVII – XVIII) în favoarea domniei, pentru fiecare pogon cultivat (mai ales cu viță de vie, cu tutun sau cu porumb). – Pogon + suf. -ărit. Vezi definitia »

spătărít s.n. (reg.) meșteșugul, meseria celui care face spete (pentru războiul de țesut); meseria spătarului. Vezi definitia »